Isuse, veșnic călător
prin lumea de păcate
Tu bați strein și iubitor
la ușile-ncuiate.
Nimic Tu nu-i ceri nimănui
când bați și-aștepți să vină
ci vrei să lași în viața lui
iertare și lumină.
Ai vrea viața Ta să-i dai
căci viața lui e moartă
dar el stă-nchis, Tu plângi și stai
afară lângă poartă.
Eram copil când Te-am văzut
și-n poarta mea Streine
și să-Ți deschid ai tot bătut
să intri și la mine.
Dar lumea-mi spune să nu vin
căci viața Ta-i amară
am vreme colo mai târziu
...și Te-am lăsat afară.
De-atunci trecură ani șirag
pe viața-mi amărâtă,
Tu m-așteptai, Isuse drag
la poarta zăvorâta.
Târziu Ți-am auzit din nou
chemarea Ta duioasă
înceată, stinsă, un ecou:
- o, lasă-Mă în casă.
O, las-să vin în viața ta
cu pacea Mea cerească
cum lumea-ntreaga n-ar putea
nicicând să-ți dăruiască.
Dar lumea-mi spuse să Te las
afara și-astă dată,
Tu iar la ușa ai rămas
și ușa-i încuiată.
Te-am auzit ani mulți pe rând
chemându-mă din moarte
dar n-am deschis...iar Tu plângând
plecat-ai mai departe.
Iar astăzi singur mă-nfior
de-a mele fapte rele
Isuse și Te chem cu dor
în noaptea vieții mele.
Mai vino iar, Isuse blând,
mai bate iar o dată
Te-aștept cu sufletul plângând
și ușa-i descuiată.