Vremuri de bucurie

Iosif Anca

Sunt situaţii când cei neprihăniţi au necazuri şi întâmpină situaţii de boală sau sărăcie. Cazul lui Iov este foarte relevant. El a fost îngăduit de Dumnezeu (la cererea lui Satan) să aibă multă durere şi pentru o vreme toate lucrurile să-i meargă rău. În vremea aceea, „Iov a luat cuvântul şi a zis: «Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cântărească durerea şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă, ar fi mai grele decât nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie! Căci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groaza Domnului bagă fiori în mine!»” (Iov 6:1-4).

În acelaşi timp, cei răi nu sunt pedepsiţi şi nici loviţi îndată pentru faptele lor, căci Dumnezeu doreşte ca ei să-şi îndrepte purtarea şi aşteaptă pocăinţa lor cu multă răbdare. Văzând aceste realităţi paralele, dar contrare, Iov zicea: „... Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă; el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mânia Celui Atotputernic” (Iov 21:19-20). Elihu însă afirmă: „Dar, pentru că mânia Lui nu pedepseşte încă, nu înseamnă că puţin Îi pasă de nelegiuire” (Iov 35:15).

Dacă cei neprihăniţi stăruiesc în bine, le va merge bine, căci este scris: „Bine de cel neprihănit! Lui îi va merge bine, căci se va bucura de rodul faptelor lui (Isaia 3:10). Cazul lui Iosif, fiul lui Iacov, dovedeşte cu claritate că cei neprihăniţi au perioade de încercare. Dar cât de exact s-a împlinit realitatea proverbului: „când le merge bine celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură”, atunci când toată familia tatălui său, egiptenii şi chiar alte popoare din jur au supravieţuit în timpul celor şapte ani de foamete, datorită faptului că „Domnul a fost cu el şi că Domnul făcea să-i meargă bine ...” (Geneza 39:3). David, ca unul care a trecut şi el prin perioade critice afirma cu încredere: „Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană, şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor. ...Când strigă cei fără prihană, Domnul aude, şi-i scapă din toate necazurile lor. Domnul este aproape de cei cu inima înfrîntă şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit. De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea” (Psalmul 34:15-19). Viitorul lui David, ca împărat, arată vremea de bucurie pentru toţi cei din jur în acel timp, ca la Iosif, Iov sau alţii, pe care bunul Dumnezeu i-a binecuvântat cu prosperitate, făcându-i o binecuvântare pentru cei din jur.

Partea a doua a proverbului este la fel de adevărată şi arată alte vremi de bucurie: „când pier cei răi, toţi strigă de veselie”. Aceasta este posibil pentru că „Domnul Îşi întoarce Faţa împotriva celor răi, ca să le şteargă pomenirea de pe pământ” (Psalmul 34:16). Aşadar, cu vremea, cei răi plătesc pentru tot ce fac, căci „morile lui Dumnezeu macină încet, dar macină mărunt de tot”„Vai de cel rău! Lui îi va merge rău, căci va culege rodul faptelor lui” (Isaia 3:11). Acelaşi profet scria „Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat, Domnul a frînt toiagul celor răi, nuiaua stăpânitorilor. Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele, cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mânia lui, supunea neamurile, este prigonit fără cruţare. Tot pământul se bucură acum de odihnă şi pace; izbucnesc oamenii în cântece de veselie!” (Isaia 14:4-7).

Aceste realităţi afectează „toată cetatea”, pe „toţi” Diferenţa este dată de faptul că binele cu care sunt răsplătiţi cei buni aduce bucurie, iar în cazul celor răi pedeapsa lor (dacă nu se pocăiesc) lasă în urmă linişte.În aceste condiţii apostolul scria: „Vă îndemn, deci, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă pacinică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului” (1 Timotei 2:1-4). Cunoscând aceste realităţi, trebuie să fructificăm oportunitatea trăirii în condiţii favorabile, după cum este scris şi în Ieremia 29:7 - „Urmăriţi binele cetăţii, în care v-am dus în robie şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!

Această dublă stare de bucurie este foarte frecvent întâlnită, căci tot Solomon scria: „Iată, cel neprihănit este răsplătit pe pământ; cu cât mai mult cel rău şi păcătos!” (Proverbe 11:31), dar va fi realizată la parametri maximi în împărăţia lui Dumnezeu. Atunci toţi cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi, pentru eternitate, căci răul şi nenorocirile nu vor mai fi, iar toţi cei răi vor pieri, fiind pedepsiţi cu moartea a doua. Cartea Apocalipsa vorbeşte despre ambele aspecte într-un ultim avertisment. Bucuria şi veselia (pe pământ) ocazionate de vremurile „când” se întâlnesc „neprihănirea cu binele” şi „răul cu pieirea” se vor statornici pentru eternitate, în Împărăţia lui Dumnezeu .