Atitudini

Iosif Anca

 Proverbe 29:27 - „Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi”.

 

Iată doi oameni şi ca ei mulţi: omul (copil, adolescent, tânăr, bătrân) nelegiuit, adică cel ce nu respectă legile, instrucţiunile, indicaţiile, deci nici cerinţele Bibliei şi omul fără prihană (băiat sau fată, bărbat sau femeie) ce nu poate fi acuzat de încălcarea normelor binelui în familie, la şcoală sau în societate. Înţeleptul remarcă, spre identificare şi bine ar fi spre îndreptare, relaţiile dintre ei şi imaginile reciproce. Fiecare este privit cu dezgust de tabăra cealaltă şi aşa va fi pentru totdeauna.

Un copil pocăit va fi privit cu suspiciune, superioritate, dispreţ, batjocură de către cei ce nu înţeleg ce valoare are statutul de copil al lui Dumnezeu şi o viaţă evlavioasă, fără fumat, fără minciuni, fără vorbe vulgare sau orice altceva ce aparţine păcatului.

Sau un altul (copil, adolescent sau chiar bătrân nepocăit) ce-şi arată prin felul cum arată, ce vorbeşte, ce face, plăcerea faţă de păcat şi „valorile” imorale ale lumii, nu poate fi apreciat de cei ce iubesc adevărul, binele şi celelalte valori eterne.

Un sfat: nu încerca să „împaci” cele două categorii de oameni; este o utopie să crezi că ar putea compatibiliza un sfânt cu un om imoral. Nu poate aprecia un hoţ pe unul ce e gata să-l reclame pentru furt. Cum s-ar împăca un băiat ce-şi numără „prietenele de păcat” cu o fată ce vrea să discute la subiect, cu un băiat credincios cu gânduri curate şi scop de căsătorie. Nu te sili să împaci pe Dumnezeu cu Satan, căci vei sfârşi cu cel de-al doilea, împărtăşindu-i soarta.

Dacă nu poţi să vezi cu claritate diferenţa şi reacţiile în discuţie, dacă nu îţi este groază de rău, înseamnă că te-ai îndepărtat de bine (Romani 12:9). Jocul în zona imaginară de interferenţă este foarte periculos, căci este ca o încercare de a face transplant de organe de la vii la morţi.

Să exemplificăm: Domnul Isus Hristos a fost fără greşeală în lume, dar niciodată nu a fost aplaudat de cei „de afară”, dimpotrivă, a fost repudiat şi condamnat. E drept că nici El nu a găsit la ei lucruri vrednice de laudă, ci i-a condamnat sau mustrat, după caz.

Un om cu verticalitate – Mardoheu, a fost reclamat de cei de la „orizontală” (ce se plecau şi se închinau înaintea lui Haman) şi nu putea fidecât unul lăudat, evidenţiat şi celălalt ridicularizat şi condamnat la moarte. Dumnezeu nu oferă nici măcar menţiuni celui căruia Satan îi oferă premiu, dar ferice de cel ce va fi premiat de Cel Prea Înalt, acolo unde nu va mai avea nici opoziţie, nici nu va stârni antipatia nimănui, acolo unde vor fi numai neprihăniţi.

Am însă o ştire importantă: cel nelegiuit nu va fi niciodată cinstit pentru faptele lui de cel fără prihană, dar acesta din urmă se va dovedi că-şi merită locul dintâi. Amintiţi-vă de Daniel şi ceilalţi trei tineri evrei din Babilon, care, după ce au fost consideraţi excentrici şi nesupuşi, atunci când a intervenit Dumnezeu, au ajuns să fie lăudaţi pentru atitudinea şi faptele lor. În faţa împăratului şi a conducătorilor regionali din tot imperiul, ei au fost înălţaţi, căci în final Dumnezeu este cel ce judecă (Daniel 3, 6).

Nu uitaţi! Acceptaţi dispreţul celor răi şi lăudaţi pe cel ce este credincios principiilor biblice, nu cumva să aveţi gusturi inverse, căci va fi amar la urmă!