Traian Dorz > Cântări nemuritoare

De când la cină
Traian Dorz


De când la Cină ucenicul
pe sânul Tău s-a rezemat
o, cât adânc de suferințe
la sânul Tău s-au alinat!

De când a temerii-ntristare
din inima-i s-a liniștit,
o, câte valuri zbuciumate
la sânul Tău s-au potolit!

Cât zbucium,
ce potop de lacrimi,
ce deznădejde și cât plâns,
la sânul Tău, Isuse Doamne, s-au alinat,
s-au șters,
s-au strâns!

Ce munți de fărdelegi și patimi
ce sufletul ne-a-mpovărat
de peste conștiința noastră
Isuse
i-ai îndepărtat!...

O, câte Magdalene care
cu plâns păcatul și-au stropit
iubirea Ta-nțelegătoare
și iertătoare au găsit.

Și câți tâlhari ce se-ndreptară
căindu-se cu plâns amar
iertarea fără de măsură
la Tine au aflat în dar.

Ce mari poveri au fost acelea
pe care Tu ni le-ai luat!
Isuse, Sfânta jertfă-a milei,
cu ce preț scump ne-ai cumpărat!

Cât bine ne-au făcut pe lume
cei ce la Tine ne-au adus
Când vom plăti recunoștința
pe care-o datorăm, Isus!...