Doamne, să nu pot vreodată
Traian Dorz
Doamne, să nu pot vreodată
S-arunc crucea și să fug
Nici de-ar trebui viața
Să-mi jertfesc arzând pe rug.
Să nu-mi pot abate pașii
De pe urma Ta nicicând,
Nici pe-ntreaga lumii slavă
Pacea inimii să-mi vând.
Nici să pot să-nchid vreodată
Ușa mea de vreun sărac
Nici să-mi pot deschide gura
Când Tu-mi poruncești să tac.
Să nu-mi pot schimba credința
Cea dintâi pe nici un crez
Nici cuvântul primei lacrimi
Să nu pot să nu-mi păstrez.
Să nu-mi pot uita trecutul
Nici să-mi chinui frații mei
Nici să-mi pot privi strămoșii
Fără să mă nalț spre ei.
Doamne, să nu-mi calc pe steagul
Nici pe conștiința mea
Nici să-mi poată scoate geamăt
Chiar durerea cea mai grea.
Ci cu orice bir de lacrimi
Și de sânge-adus din greu
Jertfa mea să-și-nalțe fumul
Tot mai drept spre Dumnezeu.