TEXT: Genesa 4:1-24
CONTEXT: După ce Adam şi Eva au fost alungaţi din rai, în familia lor s-au născut Cain şi Abel. Ca şi părinţii lor, ei, puteau să asculte de Domnul şi să-i slujească sau să se lase influenţaţi la rău de Satan. Abel a căutat să fie credincios Domnului, dar Cain s-a îndepărtat de Domnul şi a sfârşit în blestem şi moarte.
1. Genesa 4:3-7 - „După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare din roadele pământului...; dar spre Cain şi spre jertfa lui, n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa. Şi Domnul i-a zis lui Cain: «Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa? Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti»”.
Potrivit educaţiei şi (cred) modului de practică a familiei, Cain a adus o jertfă pe care Domnul nu a apreciat-o favorabil. Drept urmare, Cain s-a mâniat, văzând că doar jertfa fratelui său Abel a fost primită. De ce a fost respins? Pentru că toată religia lui era formală, el nu-şi punea problema greşelilor şi păcatelor lui. Deaceea a continuat să păcătuiască, chiar mai mult.
La fel se poate întâmpla celor din familiile de credincioşi. Astfel pot să frecventeze adunarea şi să slujească dar totul de formă fără a se trudi să înţeleagă că nu ne putem apropia de Dumnezeu fără o jertfă, acum a Fiului Său, necesară ispăşirii vinovăţiilor noastre.
2. Genesa 4:8 - „Însă Cain a zis fratelui său Abel: «Haide să ieşim la câmp». Dar pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât”.
Cain a respins provocarea Domnului care îl îndemna să se pocăiască şi s-a răzbunat pe Abel care era nevinovat. Aceasta-i forma maximă a seducţiei demonice: să fi vinovat şi să-i consideri pe alţii vinovaţi, trecând totodată la pedepsirea lor. Se prea poate să fiţi mustraţi de părinţi, fraţi din adunare sau chiar la şcoală în timp ce alţii sunt evidenţiaţi. Ce atitudini veţi avea? Feriţivă de supărări şi de dorinţe de râzbunare că aceasta ar fi cea mai mare greşeală. Nu vă daţi dreptate voi înşivă. Nu urâţi pe colegii sau fraţii voştrii nici chiar dacă vi se pare că aveţi motive. De ce să constataţi apoi că voi eraţi de vină şi să nu mai puteţi întoarce efectele faptelor voastre.
3. Genesa 4:9-13 - „Domnul i-a zis lui Cain: «Unde este fratele tău Abel?» El a răspuns: «Nu ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?» Şi Dumnezeu a zis: «Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine. Acum blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău! Când vei lucra pământul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag şi fugar să fii pe pământ». Cain a zis Domnului: «Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi»”.
După ce s-a răzbunat Cain a fost chemat de Dumnezeu la mărturisire. El a refuzat să-şi recunoască fapta. Imediat a fost blestemat cu o pedeapsă pe care a considerat-o prea mare, deşi nu a mai îndrăznit să mintă după ce i-a fost pusă fapta în faţă.
Vă rog acum să vă gândiţi: care este câştigul păcatului? Ce satisfacţii şi viaţă va avea cel ce nu ascultă de Domnul şi se lasă influenţat de Satan? Bietul Cain, a avut parte de supărări, sărăcii, pribegii şi peste ani l-a omorât un strănepot al său, după o viaţă de trudă (Genesa 4:23-24), iar după toate acestea, urmează o veşnicie îndepărtat de la faţa Domnului, în moarte.
Ce gând vă încearcă re(auzind) aceste evenimente? Eu mi-am amintit despre un predicator, care într-o săptămână de evanghelizare a vorbit despre Domnul Isus şi Împărăţia ce ne-o pregăteşte, dar oamenii au refuzat să se predea Domnului, cu toată insistenţa lui. În ultima seară le-a vorbit despre Satan şi pedeapsa veşnică şi în final le-a zis: „duceţi-vă cu Satan”, folosindu-se şi de cuvintele Domnului din Matei 25. În lecţiile anterioare, v-am dat exemple de sfinţi şi v-am provocat să-i urmaţi. Acum scriu celor ce n-au ascultat: „Dacă nu vreţi să fiţi ca Abel, duceţi-vă ca fratele lui, Cain”. Poate aşa vă veţi da seama, veţi birui păcatul şi veţi fi fericiţi.”