Un om bătrân stătea pe pat, imobilizat de boală, când a zis unui vizitator: „Dă-mi Cartea!” Privind în jur la o bibliotecă imensă, acesta a întrebat: „Care carte?” Bolnavul, fiind credincios în Dumnezeu, a răspuns cu fermitate: „Există o singură carte – Biblia, celelalte sunt încercări relative de exprimare”. Întâmplările prezentate în continuare evidenţiază cum şi copii, pot ajunge să aibă înţelepciunea şi dorinţa unui om bătrân.
Există o carte, atestată istoric, despre o fetiţă de origine engleză, Mary Jones. Aceasta a depus eforturi uriaşe pentru a-şi procura o Biblie. Prin muncă grea, perseverenţă, rugăciune şi credinţă, Mary face tot ce-i stă în putinţă, chiar porneste pe jos într-o călătorie ca să-şi împlinească dorinţa. Cartea prezintă un exemplu de urmat care demonstrează că Dumnezeu ascultă rugăciunile curate. Mary a fost o tânără săracă care timp de şase ani a muncit, adunând bănuţ lângă bănuţ, a parcurs desculţă, cu picioarele însâgerate, un drum de aproape 60 de mile, în dorinta ei nestăvilită de a avea o BIBLIE. În vremea aceea, bibliile erau foarte scumpe şi foarte rare. Marele vis de a avea o Biblie şi de a putea citi în ea, într-o astfel de vreme, scoate la iveală în această istorisire captivantă, curajul, perseverenţa şi remarcabila viziune misionară a eroinei.
Am aflat că povestea adevărată a acestei tinere, Mary Jones, a stat la baza înfiinţării în 1804 a unei Societăţii de răspândire a Scripturii în Ţara Galilor şi Anglia. În primii trei ani de la înfiinţare, Societatea Biblică a distribuit 81.000 de Biblii, urmând ca în 1923 să ajungă la cifra de 8.540.000. Dacă l-a începutul înfiinţării societăţii, Biblia era tradusă doar în 50 de limbi, în 1923 datorită acestei instituţii a fost tradusă în peste 520 de limbi. Totul a pornit de la o dorinţă atât de pură a unei fetiţe neînsemnate în ochii lumii, care şi-a spus: „Trebuie să am o Biblie care să fie a mea!”
Dacă Mary şi-a dorit o Biblie doar pentru ea şi prin povestea ei a revoluţionat lumea, William Cameron Townsend a simţit nevoia de a oferi Cartea Sfântă lumii întregi. Astfel în 1942 a apărut organizaţia Wycliffe, ca răspuns la o întrebare adresată lui William, de către un indian din tribul Cakchiquel, Guatemala: „Dacă Dumnezeul tău este atât de măreţ, de ce nu vorbeşte în limba mea?” Astăzi la 68 de ani de la înfiinţarea organizaţiei, Wycliffe a realizat peste 500 de traduceri şi alte peste o mie sunt încă în lucru. Dorinţa de a traduce Biblia este înca de nestăvilit, în ciuda nenumăratelor atacuri de denigrare şi distrugere a ei.
Am auzit şi despre povestea unui băiat, Karl, căruia îi plăcea să citească de mic copil. Odată, mama l-a trimis la măcelar. Soţia măcelarului puse pe cântar o bucată de salam şi întinse mâna, după o carte groasă, ca să rupă din ea o filă şi să împacheteze marfa. Karl încremeni de groază. Citind spaima din ochii băiatului, femeia îi promise cartea în schimbul unor gazete la fel de voluminoase, cu care să poată împacheta mezelurile. Karl se repezi într-un suflet acasă şi strânse toate gazetele. În lipsa lui, mama a desfăcut hârtia în care femeia a învelit cârnaţii şi citi: „Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament în traducerea lui Martin Luther, anul 1560”. „Ce nelegiuire! - exclamă ea. - Să pângăreşti Sfânta Scriptură, învelind cu ea nişte cârnaţi!” Între timp, Karl adună o mulţime de gazete, pe care le duse la prăvălie. Vânzătoarea le-a pus pe cântar, dar Biblia se dovedi a fi mai grea. Femeia i-a spus că nu i-o poate da, până nu-i va aduce atâta hârtie cât cântăreşte Biblia. Dar, văzând lacrimi în ochii băiatului, i se făcu milă de el şi-i spuse: „Bine, ţi-o dau, pentru că te ştiu băiat cuminte, silitor şi îţi place să citeşti”. Strălucind de bucurie, băiatul duse uriaşa Biblie acasă. De atunci petrecea ore întregi aplecat asupra ei. Peste puţin timp, băiatul ajunse să cunoască o mulţime de istorii biblice, pe care le povestea mai apoi tovarăşilor lui de şcoală. Aceştia îi schimbară pe loc porecla de Karl bibliofilul în Karl biblicul. Când se jucau de-a Şcoala duminicală, Karl îndeplinea întotdeauna rolul predicatorului.
Ce preţ dai tu Sfintei Scripturi? Cartea sfântă este obiectul cel mai valoros de pe pământ. Tainele ei descoperă comori pentru orice domeniu al vieţii. Psalmistul declara: „Văd că tot ce este desăvârşit are margini: poruncile Tale însă sunt fără margini. Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea. Poruncile Tale mă fac mai înţelept decât vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine. Sunt mai învăţat decât toţi învăţătorii mei, căci mă gândesc la învăţăturile Tale” (Psalmul 119:96-99). Dar, cel mai important este că Biblia prezintă modalitatea unică şi sigură de obţinere a vieţii veşnice. De aceea trebuie aflată şi urmată din copilărie, după cum scria Apostolul Pavel ucenicului său preaiubit: „din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus” (2 Timotei 3:15)