Iosif Anca > Antiteze (schițe)

Lectia 08. A fi sau a nu fi o femeie înțeleaptă
Iosif Anca



            INTRODUCERE

1. Înţelepciunea este necesară pentru orice om, orice lucrare, dar ea este activă acolo unde este agreată, preţuită (Proverbe 10:23; Iacov 1:5)

2. Femeia este inima, viaţa casei; efectele ei se arată cel mai mult în viaţa soţului, apoi a copiilor (Proverbe 14:1; 31:10-31)

 

            I. MICAL

A. O tânără soţie

1. A avut parte de binecuvântare, mai mult ca sora ei Merab, prin circumstanţe ciudate a ajuns soţia lui David – regină (1 Samuel 18:17-28; 19:11-17; 2 Samuel 3:13-16)

2. Generalizare  (Genesa 24:57-58; Deuteronom 21:10-13)

B. O criză în familie

1. În ziua aceea rea a ispitei (nu prima) a acţionat fără înţelepciune, aducând un nor peste soarele unei zile frumoase (2 Samuel 6:12-22; 1 Cronici 15:29)

2. Generalizare  (Proverbe 21:23; 14:8; Genesa 30:1-2; Estera 1:11-12)

C. O relaţie de familie distrusă

1. O insatisfacţie pentru bărbat şi poate o văduvie şi lipsă de maternitate (1 Samuel 6:23)

2. Generalizare  – femei fără minte şi fără viitor (Eclesiastul 7:25-28; Estera :13-22)

           

            II. ABIGAIL

A. O tânără soţie

1. Printr-un context necunoscut, probabil specific Vechiului Testament (cu sau fără decizie proprie) a ajuns soţia unui om bogat, dar ursuz, chiar „nebun” (1 Samuel 25:3)

2. Generalizare  (Genesa 38:1-8; Judecători 21:13-23)

B. O criză în familie

1. În noaptea în care greşeala soţului ar fi adus distrugerea în casă, înţelepciunea ei a salvat casa (1 Samuel 25:4-37)

2. Generalizare  (Proverbe 20:13; 14:3; 12:18; 1 Ioan 3:1-7; 2 Samuel 20:16-22)

C. O „nouă” familie

1. A schimbat hainele de văduvă cu cele de regină (1 Samuel 25:39-42)

2. Femei care rezistă situaţiilor controlându-se; ele pot schimba răul în bine pentru ele şi pentru familie (1 Petru 3:1; Tit 2:3-5; Estera 4:15; 5:8; 7:1; 8:7)

 

            ÎNCHEIERE

1.Moarte şi viaţa sunt în puterea limbii…” (Proverbe 18:21; 15:4; 20:15)

2. A fi, a avea (vb. fundamentale) – un soţ (soţie) bun (bună) – un har (Proverbe 18:22; 19:14). A nu avea, a nu fi – o groază, o pedeapsă (Proverbe 11:22; 12:4)