II. CĂLĂUZIREA
1. Calauzirea în adevăr realizează trairea în Hristos a celui născut din nou şi luat în stăpânire (umplut) de controlul lui Dumnezeu, printr-o nouă lege (Romani 8:1-2; Galateni 5:20-21; 1 Ioan 2:20, 27)
2. Procesul se realizează prin ascultarea de îndemnurile Duhului (sfaturile interioare, în minte) şi trăirea într-un mediu propice (lucrurile Duhului), Astfel se anulează faptele firii şi se produc roadele sfinţirii. Neprihanirea un este rezultatul educaţiei / cerinţelor legii, ci înnoirii (schimbării) condiţiilor spirituale ale omului – Legea Duhului de viaţă în Hristos, in condiţia ascultării, credinţei (Romani 8:1-14; Galateni 5:16,25; Efeseni 4:17--32; Romani 6:21-22).
3. Duhul iluminează (2 Corinteni 3:16-17), învaţă (Ioan 14:26) şi mijloceşte (Romani 8:26)
4. Omul poate beneficia de acest har sau îl poate respinge, caz în care, prin hulă (pacat cu voie) cel convertit pierde posibilitatea mântuirii (Fapte 7:51; Efeseni 4:30; 1 Tesaloniceni 5:19; Evrei 10:29; 2:4)
ÎNCHEIERE
1. Naşterea şi botezul in Duhul Sfant sunt necesare recreerii şi umplerii fiinţei înnoite, care fusese plină de păcat (Efeseni 3:14-21; 5:17-18)
2. Călăuzirea este necesară dezvoltării/creşterii/desăvârşirii fiilor lui Dumnezeu (2 Corinteni 3:18)