INTRODUCERE
1. Facerea de bine urmează după bunătate, prima fiind o calitate a comportării inimii, sentimentelor, o bunăvoinţă atrăgătoare, iar facerea de bine fiind o bunătate în acţiune, îmbinată cu judecata morală, dreptate
2. „Agathosune” (lb. greacă) – o acţiune plină de râvnă pentru adevăr şi dreptate, precum şi o ură pentru rău. Agathosune, ca şi agape nu există în limbajul laic (exclusiv spiritual)
I. FACEREA DE BINE – CARACTERIZARE
A. Originea
1. Dumnezeu ca etalon al facerii de bine (Matei 19:17; Marcu 10:18)
2. Omul nu poate face binele prin propriile puteri (Romani 7:18-19; Psalmul 53:2-3); numai prin Duhul Sfânt (Galateni 5:22; Coloseni 1:8-13)
B. Componente
1. Generozitate (Neemia 9:25)
2. Acte de bunătate (2 Tesaloniceni 2:16-17; 1 Timotei 6:18; Efeseni 5:9)
3. Acte de mustrare – corectare a răului (Psalmul 119:71; Plângerile lui Ieremia 3:25-28)
4. Agathos – ceea ce este excelent în orice sferă (Matei 20:15); Ex: agathos, ochiul tău e păcătos
5. Trei ipostaze (trei tipuri de oameni):
a) omul poneros / rău; Satan - Hoponeros (Psalmul 52:3-4)
b) omul dikaios / drept – dă ceea ce ţi se cuvine (Leviticul 24:19-20; Matei 5:43)
c) omul agathos / bun – dă ceea ce te avantajează şi e de folos (Matei 5:44
II. FACEREA DE BINE ÎN ACŢIUNE
A. Manifestări
1. În relaţia cu Dumnezeu – păzirea poruncilor (Deuteronom 6:16-18; Genesa 4:7)
2. În relaţia cu Biserica (Tit 3:14; Galateni 6:9-10)
3. În relaţia cu lumea (Galateni 6:10)
B. Exemple biblice
1. Dumnezeu – binele în: creaţie (Genesa 1:11); Israel (1 Împăraţi 8:66; Psalmul 107:8, 15, 21, 31, 43); lume (Psalmul 65:11; Fapte 14:16-17); mântuire (Romani 2:7); judecată (Romani 2:8-10)
2. Isus Hristos – acte de bunătate (Luca 7:40-50; Ioan 8:1-11); acte de mustrare, corectare a răului (Matei 21:12-14; Psalmul 45:7)
3. Fraţii din Macedonia şi Ahaia – facerea de bine în plan material (Romani 15:26; 2 Corinteni 8:3)
4. Iosif – facerea de bine izvorâtă din bunătate (Genesa 50:15-21)
5. Filimon – facerea de bine pentru cei ce ţi-au făcut rău (Filimon 1:6-18)
ÎNCHEIERE
1. Învăţarea facerii de bine (Isaia 1:17); practicarea facerii de bine (Iacov 4:17; Galateni 6:9-10; 2 Tesaloniceni 3:13)
2. Răsplata binelui (Romani 2:7)