Lectia 10. Viața veșnică

INTRODUCERE

1. Viaţa este existenţa reală a unei fiinţe. Viaţa pământească este cuprinsă între naştere (concepere) şi moarte; viaţa adamică – aproximativ 70-80 ani (Psalmul 90:10)

2. Viaţa veşnică este existenţa celui născut din nou (în spirit) şi trăită real după înviere – transformare/răpire (1 Petru 1:23-25; 5:24-25; 1 Corinteni 15:51-53; Daniel 12:2)


I. PREZENTARE  BIBLICĂ GENERALĂ

A. Veşnicia pierdută

1. Adam şi veşnicia – pomul din care n-a gustat (Genesa 2:9; 3:22-24)

2. Gândul veşniciei (Eclesiastul 3:11; în Vechiul Testament există puţine referinţe despre înviere şi viaţa veşnică, dar sunt aspiraţii, rugăciuni şi căutări (Psalmul 21:4; 61:6; 91:16; 139:24; Matei 19:16; Luca 10:25)

B. Veşnicia oferită

1. Făgăduinţa divină (Tit 1:25; 1 Ioan 2:25)

2. Răscumpărarea veşnică (Isaia 45:17; 55:3; Evrei 9:15)

C. Veşnicia câştigată (viaţa pierdută – Ioan 12:25; 1 Timotei 6:17-19; Plângerile lui Ieremia 1:11)

1. Harul moştenirii (Romani 6:23; 8:17; Tit 3:7; Ioan 3:16)

2. Cunoaşterea vieţii veşnice (Ioan 17:2-3; 1 Ioan 5:20); înţelepciunea trăirii (Proverbe 4:7-11; 8:35; 15:24); pocăinţa (Fapte 11:18; Apocalipsa 2:7; Isaia 32:17)

D. Veşnicia împlinită

1. Statutul îngeresc (Luca 20:34-36); trecerea din cort în casă (2 Corinteni 5:1)

2. Stare nedefinită integral (1 Ioan 3:1-2; Psalmul 133; Apocalipsa 7:15-17)


II. APLICAŢII PRACTICE

A. Israel

1. Avraam – omul în aşteptarea vieţii veşnice, împreună cu Dumnezeu (Evrei 11:8-16)

2. Moise – omul căruia i-a fost „întârziată” intrarea în Canaan (Deuteronom 3:23-27; Luca 9:30-31; Evrei 11:24-27)

B. Biserică

1. Pavel  - omul care a văzut raiul lui Dumnezeu (2 Corinteni 12:2-4; 5:2-9; 1 Tesaloniceni 4:13-18)

2. Cei doi martori – de la moartea de martir la viaţa veşnică (Apocalipsa 11:3-12)


ÎNCHEIERE

1. Viaţa veşnică este numai în prezenţa lui Dumnezeu şi pentru cei care sunt (le place să fie) ca El (Psalmul 90:2; Daniel 2:20; 1 Timotei 4:8). Fericirea (1 Corinteni 2:9)

2. Viaţa aceasta este examenul pentru viaţa veşnică, prin ombinaţia celor doi pomi – alegerea binelui (prin Isus Hristos) şi a pomului vieţii (Romani 2:7-8).